Singuratic

Zaceam in pat. Racit si... melancolic cand m-am gandit la urmatoarele.... Iata gandurile mele din ultima ora:
Sunt un baiat de 19 ani. Am realizat multe in viata mea, oricat de mici sau mari am avut destul de multe realizari. Am facut multi prieteni de-a lungul anilor dar nimeni nu a ramas pana la sfarsit. Am ajuns sa cred ca sunt singura fiinta vie de pe pamant care stie ce inseamna "prieten adevarat". Poate foarte multi o sa se supere pe mine cand o sa citeasca asta dar nu imi pasa. Asta simt eu. Si nu cred ca o simt degeaba. Imi pot sustine cuvintele cu anumite fapte. Dupa cum spuneam am 19 ani, 1 metru 75 si aproape 97 Kg... sunt mare. Sunt intr-un fel sau altul un SHREK pe lumea asta. Chestia asta face ca mie sa imi fie dor de zilele in care eram un copil mic de vreo 40-50 CM si mai putin de 30 Kg. cand dak aveam probleme ma duceam la mama sau la tata in brate si plangeam. Puteam sa ma simt in siguranta in bratele lor. Dar acum nu mai am unde sa ma duc. Nu mai e nimeni destul de mare ca sa ma tina macar o data... O singura data in brate astfel incat eu sa ma simt in siguranta. Sa am sentimentul acela ca nimeni si nimic nu ma poate rani in momentul respectiv. Stateam intr-o seara pe mess acum mult timp. Eram intr-un chat room cand m-a accesat unu. Eu eram suparat in seara aia si ma rog am inceput sa vorbesc cu omu. I-am zis ca sunt suparat si ca am probleme si mi-a zis ca el are un prieten bun la care se intoarce de fiecare data cand are probleme. Si acea persoana era Isus... Problema este ca eu nu am foarte multa credinta in nimic altceva decat D-zeu insusi, si acum m-a ivit ca El ar fi singurul care ar fi in stare sa imi aline durerea asta macar pentru o clipa. O clipa in care sa ma pot reflecta la toate greselile mele si sa ma eliberez. Singura problema este ca omu nu prea poate sa Il "vada" sau sa Il "simta" pe D-zeu decat dupa moarte eventual... Ma uit in stanga si vad un geam... stau la etajul patru, Dincolo de geamu ala ar putea sa fie biletul meu spre EL. dar nu pot pentru ca eu nu renunt niciodata orice ar fi.
M-am mai gandit si la altceva si anume: Cum ar fi sa ai pe cineva pe care sa nu il/o cunosti sa nu-l/o fi vazut sau cunoscut vreodata in viata adevarata insa sa fie cel mai bun prieten al tau care este acolo cand ai nevoie. Un fel de prieten imaginar daca imi permiteti sa-i zic asa, doar ca persoana respectiva chiar traieste undeva in lume iar singurul lucru care ai de la el/ea este un numar de telefon care nu este niciodata ocupat si il/o poti gasi oricand ai nevoie. Ori de cate ori esti melancolic sa stii ca e cineva fata de care poti sa te deschizi complet si sa te descarci. Si de ce nu.. si tu insuti sa fii prietenul "imaginar" a persoanei respective. Sau nu il/o suni mesaje ii trimiti un mesaj ca te simti prost sau k ai nush ce problema. Mi se pare ca asa ceva ar fi foarte frumos si chiar as fi in stare sa incerc. Imi iau mobilul si bag un numar acolo la intamplare si poate asa imi voi face un prieten bun chiar CEL MAI BUN pe care n-am sa-l/o vad niciodata in viata reala dar mereu ma va ajuta la alinarea durerii si melancoliei... Nu stiu ce sa mai zic. Cam astea erau lucrurile care imi treceau prin cap in seara asta. ma rog dupa parerea si simtul meu prieteniile oricat de frumoase ar fi toate se duc de rapa intr-o buna zi. Cel mai bun ar fi ca fiecare sa aibe prietenul acela imaginar despre care vorbeam. ca macar asa stii ca este o fiinta acolo afara p care stii k te poti baza oricand pe plan sentimental...
V-am pupat oameni buni...

Ultimele intamplari+poezie

Liceenii de ieri,Absolventii de azi
4 ani adica 1461 de zile. care au adunat 35064 ore

atat a fost timpul liceului iar acum la sfarsit ne doare.

ne doare despartirea si sfarsitu unei generatii

o generatie cu multe pretenii si multe fratii

cu profesori mai duri sau mai intelegatori.

in oricare fel si de ei o sa ne fie dor.

ca totusi 4 ani de zile am studiat cu ei

am glumit, am ras ne am simtit bine alaturi de ei.

orele de religie care nu se faceau

erau la fel ca romana unde cu totii dormeau

orele de mate fizica si info de unde kiuleam

mergeam in corint unde ne jucam beam si radeam

radeam de amintirile frumoase din zilele trecute

si de zilele ce urmau sa vina iar in cui nu erau batute

primele zile noi nici nu ne stiam,

cine suntem sau de unde veneam

dar asta a trecut acum k a venit sfarsitu care e greu

insa in inimile noastre cred ca liceeni vom fi mereu

Examen bacalaureat 8.67 nu ma asteptam sa iau chiar asa de mult dar am luat si sunt fericit sau pot sa spun chiar mandru de ceea ce am facut. Tocmai de asta nici nu am pus contestatii.
da domne sunt oficial absolvent de liceu. Gata... nu mai sunt adolescent, copil, etc. S-a terminat cu statuturile alea. Preferatul meu a fost ELEV DE LICEU... da statutul ala mi-a placut cecl mai mult de-alungul anilor trecuti. Si totusi mi-e greu sa accept ca de la 15 Sep. nu o sa ma mai trezesc sa ma duc la liceu si sa-mi vad toti colegii, cu care sa stam de vorba in timpu orelor care nu o sa se faca (ca doar sunt primele zile nu?) despre ce am facut in vaknta, pe unde am fost? cu cine ne am mai combinat si de cine ne-am mai despartit sau alte chestii. Nu stiu e greu ca acum ori de cate ori trec pe langa liceu bag capu si eu sa vad daca e vreo miscare si nu vad nimic decat un teren pustiu. In momentul ala incep sa imi aduc aminte de copii cu care jucam bascket sau tenis de picior. Baietii cu care ne luam la intreceerile de slam... sau in interioru liceului unde mereu in pauze era calcare in picioare in holuri si mai ales pe scari. Parca de cand cu incheierea generatiei mele liceul asa va ramane mereu (niste holuri goi). Am facut parte dintr-o generatie "FOARTE TARE FRATE" si sunt mandru de asta... pentru ca generatia asta a fost printre altele una foarte unita. Si asta din mai multe puncte de vedere. Da... asta e n-ai ce sa-i faci... dupa cum mi-a picat si mie la subiectu II la Romana scris :"Timpul se schimba, si noi trebuie sa ne schimbam odata cu el." Asa e... din pacate. si e foarte nedrept. Am plans mult la bal, si recunosc fara pic de jena ca am plans si acasa cand ma uitam in albumul clasei si citeam comentariile scrise de colegi. Am plans si la ultima ora de dirigentie. Si nu cred ca am terminat, pentru ca am avut amintiri multe in liceu. Chiar foarte multe si in fiecare zi o sa imi aduc aminte de cate ceva, lucru ce o sa ma bage iar in melancolie si poate iar o sa plang. Singura problema e ca acum nu o sa mai fie colegii aia langa mine ca sa ii iau in brate... acum sunt numai eu cu o kitara in mana zdranganind niste acorduri uitate de D-zeu. Singuru lucru care pot sa mai zic este ca sper ca relatiile din liceu sa nu fie ca alea din generala unde in toti anii de cand am terminat generala m-am vazut doar d 3 ori cu colegii mei de acolo si asta numai cu vreo 3-4 din ei. Sper ca peste 10 ani sa ne putem vedea cu totii in aceasi formatie si la reuniunea de 10 ani.
Cat despre viata personala... pe plan psihic sunt mai mult sau mai putin la pamant din anumite probleme cauzate de anumite persoane, fapt ce m-a pus p ganduri sa nu aplic pt facultate anuul asta cisa iau unn an liber de la studii si sa imi caut o slujba poate doua si sa ma mut in casa mea departe de ai mei. Am fost destul de stresat in timpul liceeului cu ei.. si sincer nu mai vreau sa patesc acelasi lucru si la facultate ca totusi acolo treaba e mai serioasa iar stresul este ultimul lucru de care am nevoie la facultate...
Presupun ca cu totii va intrebati ce s-a intamplat cu aia din Italia? pai va dati seama k n-a iesit, ca doar sunt eu Armin, cel cu noroc in tot EXCEPT LOVE. Da domne, nici nu mai tin minte care erau motivele... aa ba da ca cica iiplacea de altu. Bravo ei, acest altu avea prietena si era... cumse spune... LUULUU dupa prietena sa ceva ce scadea dramatic sansele de reusita a admiratei mele.Ma rog eu am fost in stare sa fac multe pentru ea dar nu a vrut sa isi dea seama, ceva cec ma si doare foarte tare pentru ca in ea am vazut o kestie aparte... ceva care nu vazusem pana acum la nici o fata. Era intruchiparea perfectiunii pentru mine dar nu a vrut. Bine ea zice ca stie ce pierde si ca ii pare rau si ca nush ce dar mie personal mi-e greu de crezut ca na intr-un fel sau altu pe langa faptu ca m-a refuzat ea tot ma ia cu ducegarii gen HONEY ANGEL DRAGULE si etc. si cand vb cu mine imi da impresia ca vrea ceva (mai ales ca sustine ca tine la mine) si toate lucrurile astea m-au facut sa ma simt ca si cum si-ar bate joc de mine si ca de fapt nu-i pasa de mine si ca ii place sa ma vada in limbi dupa ea. Dar n-a fost sa fie. Am pus capat relatiei cu ilinca pentru ea, dar ea nu a vrut... pana la urma mi-am dat si eu seama ca nici relatia cu ilinca nu e tocmai in roz si am hotarat sa pun capat. Asta am si facut. Vreau alta relatie, vreau un inceput nou. Daca e cineva disponibil :D astept un mesaj sau o invitatie la un suc ceva. Nu am preferinte multe, doar sa imi placa ce vad si personalitate buna. Atata cer :D ma rog sa trecem mai departe de matrimonialele astea. Sa vad daca am uitat ceva. Nu cred... Cam asta a fost daca e sa imi aduc aminte maiscriu. oricum o sa mai scriu. Mai gasesc eu ceva prin stirile astea ;))

revenire

Nici nu mai stiu de cand nu am mai scris pe blog... ce pot sa zic... se termina liceul ... doamne nu imi vine sa cred. 4 ani... 4 ANI au trecut mult prea repede. atat de repede incat eu inca mai tin minte o gramada de intamplari CU DETALII din clasa a 9-a... si uite ca acum ajung la sfarsit. Ce va fi de acum incolo? D-zeu stie ca na.... unii ca mine au sanse slabe pentru a intra in bac. si cei care intra sustin ca au slabe sanse sa treaca de el. ma rog...
Da domne, daca ar fi sa stau acum sa povestesc despre ce mi s-a intamplat in ultimele 2-3 luni va doare capu... o sa ii fac si eu timp mai mult sa stau sa povestesc mai multe chestii... dar asa pe scurt... sa va zic... Mi s-a termiant mandatul de primar, sunt corigent pe prmu semestru la doua materii. una dintre ele le-am rezolvat la cealalata nu am nici o nota nici pana azi... si de asta zic ca s-ar putea sa nu intru in bac :D ma rog... in momentu de fata sunt singur singurel... inca imi caut o "jumatatea cealalta" in rest... ce pot sa zic am 18 ani sunt singur nu iubesc si tot n-am bani. Dar daca voi avea vreodata stiu ce o sa fac cu ei.
Am fost la un festival international de talente etc. GEF daca a auzit cineva de el ( Global Education Festival) care a avut loc la SAN REMO in ITALIA... Ceea ce mi-a placut ceel mai mult acolo e ca desi fiind un festival INTERNATIONAL.... organizatorii nu stiau boaba de engleza.ma rog stiti ce se spune despre italienii ca sunt XENOFOBI. Da si tot acolo mi s-a indeplinit partial n vis... si zic partial pentre ca la sfarsit nu a iesit complet cum imi doream ci pe jumate si inca mai incerc sa rezolv chestia asta nun va zic ce si cum pana nu se rezolva sau se destrama de tot.... :D deci iata inca un subiect care va veni in curand.
Despre dansuri.... nu prea am mai facut ceea ce se revede si se resimte in silueta si fizicul meu... m-am facut de la () la (()) :D adik DUBLU! si na... dau bacu la sport dar totusi ma descurc cu cele 95 Kg. care le am e destul de bine daca reusesc sa fac 6.6 secunde pe 50 metri... Da domne si revenind la dansuri.. inca mai incerc sa caut loc sa imi deschid si eu cu ink 2 prieteni o scoala de dans.
Aseara am fost la Stand-up Comedy la TRUPA CEALALTA. ba oamenii suunt geniali ba! eu nu mai puteam... cel putin tibi a fost criminal omu. super adevarat. Radu cam sec. ca omu era din vrancea avea un accent din ala imposibil de inteles si sa nu mai zic de faptu ca vb extrem de repede si in sfarsit MICUTZU ceele mai originale glume.
A meritat 18 lei intrarea. va propun si voua sa va duceti ;) e la cafe deko
hmm.... cam atat incerc sa inchei si eu clasa a 12-a si sa merg mai departe... o sa inchei si acest articol mega-sec. si ne mai auzim(citim) noi ;)

Dragoste Adevarata

Stiu ca a trecut mult timp de cand n-am mai scris nimica dar nu prea am avut timp... ma rog. sa trec direct la subiect.
Tocmai ma uitam la OPRAH, pe Euforia TV, si vorbea despre Dragoste si relatiile de lunga durata. Am auzit si am vazut o poveste de dragoste mai mult sau mai putin MIRACULOASA!
Era un baiat de vrreo 10-15 ani (evreu) care era intr-un lagar, intr-o zi cand statea langa garda cu sarma ghimpata el vede o fata care trecea pe partea aialalta. Fata vine la el si incep sa vorbeasca, Ea il intreaba cec face acolo, el ii raspunde ca este prizonier, si ca ii este foame. Fata, care provine dintr-o familie evreiesc cu acte false si care se dau drept crestini pentru a putea fi "liberi", scoate un mar din geaca si ii da baiatului. A doua zi ea vine si ii mai aduce un mar si o bucata de paine. Aceasta poveste continua timp de 7 luni, pana cand intr-o zi baiatu ii spune fetei sa nu mai vina ca o sa fie mutat in alt lagar ( unde era programat sa fie incinerat ). Doua ore inainte ca acesta sa fie incinerat se intampla sa fie eliberati toti. El se muta in America in new york. Trec 15 ani, intr-o zi unu din prietenii baiatului ii aranjeaza o intalnire cu o fata, el merge, iese cu ea si in masina incep sa vorbeasca. Fata, sau mai bine spus Femeia il intreaba ce facea el in timpul razboiului, si i-a zis ca a fost in lagar samd, iar fata ii zice ca tine minte ca era un baiat careia ii dadea cate un mar in fiecare zi. Barbatu o intreaba, era inalt? - DA. -Ti-a spus intr-o zi sa nu mai vii pentru ca va fi mutat? - DA. - Eu sunt acel baiat.
Ei sunt casatoriti acum de vreo 50 ani. si traiesc foarte fericiti. Copii nu stiu daca au, dar oricum pentru mine este cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am auzit-0 in viata mea.
Astept comentarii.