ROADBLOCK

Ce faci atunci cand nu ai scapare? ma refer la momentele alea in care, daca nu iti deschizi gura sa iti spui nemultumirile, suferi pentru ca te macina pe dinauntru, iar daca iti deschizi gura cineva se simte ofensat sau atacat dupa care izbucneste o cearta si ajungi iar sa suferi pentru ca ti se reproseaza ca nu intelegi nimic si ca nu iti pasa rezultand iar la nervi si stres in exces... cam in situatia asta ma aflu acum si eu... cum pot sa ii spui cuiva ca ti-e dor de ea iar desi ea spune la fel nu prea o arata sau nu o arata bine... pentru ca tu nu simti chestia asta.... pentru ca atunci cand ti-o spune o spune de parca ar fi doar de dragul de a o spune... sau cel putin asta e impresia care ti-o lasa... ce faci cand persoana iubita este aceea desi cred ca iti dai seama ca despre ea e vorba... ce faci atunci cand situatia apare cand persoana respectiva e la peste 2000 km distanta de tine iar nu poti sa stai prea mult la telefon deoarece costa sau sa pleci acolo macar pentru o seara sa o vezi o ora pentru ca nu ai bani nici macar de transport... si un sandvis pe zi ca sa nu mori... ce faci in momentele astea? ce faci ca persoana respectiva sa isi dea seama ce si cum te simti fara sa se supere? A plecat la practica in corfu. e plecata de o luna aproape (pe 22 se face o luna) si mai sta inca 2 (23 septembrie) si pana acum am plans de doua ori cand voorbeam cu ea la telefon... si singuru lucru care a putut sa spuna ea e ca o sa treaca si ca o sa fie bine... cand vine sa vorbesc cu ea... este mai mult despre problemele pe care le are acolo si foarte rar mai vb si despre ce am eu aici pe creier... dar ma rog pentru ea sunt foarte importante problemele care le are acolo... in alte cuvinte nu ai probleme mai importante ca mine sau ale tale nu sunt destul de importante incat sa incerc sa iti fac sa iti mai treaca... nu stiu... presupun ca trebuie sa fiu ala care lasa de la el... stau si las problemele sa ma manance pe dinauntru pana vine ea de acolo... poate atunci daca ma vede si ma vede in starea in care sunt poate doar POATE isi da si ea seama... iti spun tie chestia asta pentru ca esti anonim/a nu te oblig sa citesti asta dar cand eu nu am cu cine sa vorbesc blogul meu este cel mai bun refugiu al meu... si stiu ca macar aici ma descarc.Stiu sunt unii care ma contrazic dar totodata sunt oameni care au fost in situatia in care ma aflu si ma inteleg dar asta e, asa e lumea. nu suntem la fel... cu totii avem opiniile noastre. iar asta e parerea mea... daca ti-e dor de cineva trebuie sa il/o faci sa simta chestia asta si nu doar ca ii spui chestia asta dar chiar o arati prin orice metoda posibila si stiuta de tine ca persoana care duce dorul. eu stiu ca am facut tot ce am putut... plansu la telefon, riscand niste certuri din cauza facturii care va veni in curand, nopti nedormite si mesele sarite peste... mesaje din senin cu te iubesc si mi-e dor de tine... pana si la TE URASC PENTRU CA AI PLECAT... da asa i-am zis... pentru ca asa e... pentru ca nu mai pot de faptul ca dorm singur noptile in care apuc sa dorm.... pentru ca nu mai suport sa nu am cu cine sa vorbesc cand am o problema. pentru ca nu suport sa nu fie nimeni acolo sa ma ia in brate sa imi zica ca totu va fi bine si eu sa ma simt macar pe moment in siguranta... unii ar spune ca duc ltp. poate chiar asa e si o duc dar nu e numai asta... duc si LTD cu majuscule!!! pentru ca eu personal asa ma simt... asta simt... pentru ca asta si vad... rar primesc un mesaj dragut... dar ma rog... ce pot sa spun?
Ma rog la ce sa te astepti de la o persoana a carei "muze" e in vacanta? o vacanta care pare a fi una permanenta... si cine stie poate in curand chiar asa va fi...

iti urez multa sanatate, bucurie si fericire... dar nu si dragoste ca atunci se vor bate cap in cap cu bucuria si fericirea...

hmm... mdea...iata-ma. Aici. Iarasi dupa aproape sau chiar mai mult de 6 luni... Nici nustiu ce sa zic... decat ca imi pare rau. Imi pare rau pentru oamenii pe care i-am dezamagit... Imi pare rau ca am ajuns in stadiul asta.. pe o treapta a ierarhica a omenirii.. unde nu ar trebui sa fiu. imi pare rau pentru lucrurile la care am renuntat... Lucruri care mi-ar fi adus mai mult succes decat ceea pe care am avut-o pana acum... as putea sa o tin tot asa pana maine dar sa ajung la cel mai important... faptul ca imi pare rau ca am ajuns sa scriu pe blogul meu proprie si personala numai si numai cand sunt super deprimat....... da. asa e... iar ma simt singur... respins de societate.. si culmea, chiar azi mi-a zis o persoana cat de mult ma apreciaza si cat de mult ma considera un om cu succes. De fapt... daca stau sa ma gandesc mai bine. in viata asta... Toata lumea m-a sustinut si ma sustine si doar 2 sau 3 persoane mi-au dat in cap.. si aici nu ma refer la critici. ma refer la discutii serioase cand iti zice cineva din adancul inimii ca nu esti bun de nimic! si nu stiu de ce... cu toate ca raportul este ceva gen de 10000:1... eu am fost afectat mai mult de acele 2-3 persoane... Ma consider competent. Ma STIU competent... dar totusi e sentimentul ala indus de persoanele respective care ma tine inapoi de la a lua atitudine. nu stiu cum sa spun... dar de cand s-a terminat liceul ( SI DOAMNE CAT DE RAU IMIPARE CA S-A TERMINAT!!!!!!!!!!!) Mi-e dor de colegii mei... as putea sa-i iau pe rand din catalog... de la Andreescu Irina pana la Vranceanu Gabriela... s-a terminat
liceul e gata. e KAPUT... recunosc ca si azi plang pentru zilele din liceu.... da eu un baiat... BARBAT de 19 ani plang... doar gandindu ma la colegii meidin liceu. La toate amintirile pe care ii am cu ei... de la prima zi knd am intarziat la ora de biologie... unde am intrat in clasa si s-au uitat toti la mine de parca eram un ciudat. si pana in ultima zi si ultimu moment in care ne am semnat albumele..... Doamne cat le duc doru... nu numai clasa mea... ci toti... absolut toti cei pe care i-am cunoscut.
E normal? este oare normal? ca un om sa fie asa de sensibil? sa stea sa planga in hohote? in fata calculatorului in mijlocu noptii? uneori ma indoiesc daca a mai ramas vreun sentiment adevarat pe planeta asta... ?!?!?!?!E@#@#!@#!@%$!^@$%*$#!@~ eu inca mai caut un "cel mai bun prieten necunoscut"... ma poate gasi la id-u meu dj_armin10000@yahoo.com e si mail si messenger... de numar de tel discutam pe mess daca se va intampla minunea... draga cititorule eu te las in momentul asta... nu ca te as fi tinut dar oricum articolu asta nu are cap si nici pe departe coada.... cu fiecare articol citit este mai aproape de mine iar eu mai departe de mine insumi... ma pierd... si totusi sper sa vina ziua in care ma voi regasi......